Fiecare avem povestea noastra...Povestea mea : Nascut intr-o familie numeroasa si saraca...La 6 luni dupa nastere mama mea neavind cu ce sa ma hraneasca m-a abandonat la leaganul de copii (Orfelinat)...Acolo am putut cunoaste ura,indiferenta,brutalitatea unuor persoane straine...Pe zi ce trecea am realizat ca sunt singur pe lume si ca locul in care ma aflu nu imi apartinea mie...Am putut sa trec pestea tristete cu doar un simplu zimbet pe buze insa sufletul era total distrus
La virsta de 6 ani am fost dus intr-un orfelinat cu copii intre 6 si 20 ani...Ciudat este ca copii mai mici suporta abuzuri din toate punctele de vedere din partea celor mai mari...Nu iti doareai altceva decit sa fugi in lumea larga sau poate chear sa ai ginduri negre (sinucidere).Insa totusi fiind mai mic si captivat de necunoscut am mers mai departe trecind prin multe momente de zbucium si tristete,exista un vers de cintare : Asa sunt zilele mele una buna zece rele insa eu aveam doar zile rele...
Totul era dupa legii si una din ea era Legea Zunglei : Cine este mai puternic invinge,traind sub aceste legii adeseori copii erau victimile abuzate de catre tineri mai mari din Casa de Copii...Unul din programele de la Centru de instruire a bazei militare americane in Irac...asa putea sa fie pentru ca programul zilei era in asa fel de spuneai ca esti urmarit de gardieni unei puscari izolati de patru pereti.In timp de vacanta la ora 8 dimineata era trezirea,parca acum vad cind..se deschidea usa ca dintr-o izbitura de vint in pereti reci al camerei,cu o voce aspra si plina de tonalitate sta un tinar zicind : Numar pina la 10 cine nu e imbracat,nu are facut patul si nu este aliniat in coloana in sir indien e mort...
Repede ne trezeam ca dintr-o pusca si incercam sa batem recordul sub numaratoarea acestui tinar...Din nefericire nu toti ajungeam sa indeplinim misiunea acestui tinar,pentru asta primeam pumni ca in sacul de box si picioare ca intr-o minge de fotbal Dupa ce ne aliniam toti,mergeam din dormitor in dormitor,pentru a face curat...culmea era pentru ca aranjam paturile celor mai mari.La ora 9 era micul dejun,eram anuntati de o sonerie electrica...In prima curte a cladiri ne aliniam in sir indian pe clase,intrind clasa a 1-a pina la clasa a 11-a...Sala de mese era foarte mare,asa incit incapeau 100 de persoane.Micul dejun consta in 2 feli de piine si pateu,sau margarina cu gem si o cana de ceai din zahar ars...Dupa ce terminam micul dejun... ieseam in curte si ne jucam...
Cind baieti cei mai mari se plictiseau ne chema in gradina unde era amenajat un teren de fotbal si ne obliga sa ne batem parte in parte cu ceilalti copii mai mici,ba mai mult ne urca pe bara de la poarta intr-o cutie de carton si ne lasa sa cadem in jos pe ciment.Pentru ei era o distractie pentru noi un chin...De foarte multe ori ne trimitea sa le aducem bani cersind prin oras,sau lucram cu ziua...Cind simteam ca suntem liberi eram chemati de catre un copil... trimis de un baiat mai mare sa spalam niste blugi,sau sosete chiar si lengeria intima acestuia.Culmea era ca nu primeam sapun sau dero pentru a le spala hainele insa era obligati sa le spalam cu ce nu le pasa...
Faceam cum puteam si reuseam sa le spalam.La ora 13 serveam prinzul care consta intr-un blid de ciorba si felul doi,nu mai amintesc de desert pentru ca acesta nu il mincam noi find nevoiti de frica celor mai mari sa le dam lor,asa ca nu mai puteam minca desertul... Dupa prinz eram dusi la dormitor sa dormim pina la ora 16,inainte sa ne punem in pat primeam un bat in palma sau un pumn in fata,tinarul o numea Somn de Voie...Copii fiind nu ne ardea noua de dormit asa ca ne jucam prin dormitor fara sa stim ca acel tinar ne verifica din 30 in 30 de minute.Pe cind intra pe usa ramineam inlemniti de groaza la gindul ca ne asteapta o bataia ca-n hoti de cai.In toate zilele nu era zi sa nu fim chinuiti de catre tineri mai mari din Casa de Copii
Timpul ploios afara pentru noi copii mici era un adevarat cosmar,atunci cu adevarat era cele mai triste clipe.In timp ce vizionam la fie ne punea sa le facem frecti,fie ei se asezau pe noi folosindu-ne drept spatar de scaun...Cind filmul era foarte important ne trezeam cu o palma pe fata sau un pumn in spate,de foarte multe ori ne scuipau pe fata si ne mai si udau cu apa...Parca trecea foarte greu timpul,un ceas ni se parea 2 ore...Dintr-o data te trezesti ca esti invitat la ring de box.. Un flacam mare bine facut in garda avea nevoie de saci de box si noi eram singura solutie pentru el...Toate stilurile de scheme din filmele cu nigea il vedeai pe acesta cum le facea uneori pe sub mustata dar in momentul urmator ne trezeam aruncati de podea sau pereti...Durere,tipete si suspine se auzeau in acest timp...lacrimile nu aveau sa sensibilizeze inima acestor tineri gata doar sa faca rau.
Suna clopotelul de masa la ora 19,din club pina in curte trebuia sa coborim niste scari din beton,niciodata nu le.am coborit normal,pentru ca ne aduna gramada si ne impingea pe scari pina jos...La rind unde ne asezam in rind indian ne chema un tinar si ne cerea o parte din cina in caz contrar ne astepta o bataie dureroasa...Uite asa ramineam flaminzi peste noapte fiind nevoiti sa ne hranim cu ceapa verde,cartofi cruzi sau ce gaseam prin gradina vecinului nostru...La ora 20 era stingerea cind eram dusi la dormitor,in lengeria intima asteptam pe un hol imens pentru a ne spala pe picioare...
Mai aveam posibilitatea de a merge la televizor,insa de frica celor mai mari nu ne mai trebuia noua filme...Pina sa adormim bine ne chema acesti baieti mai mari si ne trimitea sa furam mere sau te miri ce...Culmea era ca unde ne trimiteau ei era un ciine mare,dar nu ii interesa pe ei daca ne musca...Ne intorceam noaptea cu merele furate iar pe furis fugeam afara unde priveam cerul instelat si cu ochii in lacrimi strigam pe mama mea...
Parca ma saturasem de viata asta,daca si atunci cind primeam incaltaminte,tineri cei mai mari ni le furau,descult pe frig sau ploaie era singura solutie de a mai iesi pe afara...Sarbatorile de iarna pentru noi copii cei mai mici nu existau pentru ca si atunci banuti de la colindat eram nevoiti sa ii dam...Ingetam si plingeam impreuna cu alti copi,iar pentru a ne incalzi ne ascundeam in cotetul de porci...
Nu imi doream altceva decit sa mor si asa am si facut...am luat o doza de medicamente si am fost dus de urgent la spital cu salvarea.Am stat intrenat 2 saptamini dupa care am fost din nou in Casa de Copii...Am incercat sa fug in lumea larga,dar nu am mai putut merge, ma dureau prea tare picioarele, in cele din urma ma gasit politia si ma adus inapoi in orfelinat...
Acum insa in ultimul timp am auzit de curentul Emo,am cercetat fiecare aminunt din viata mea si am realizat ca sunt un Emotiv,si ca ceea ce sunt sunt intradevar un fiu al acestui curent,un fiu ratacit care a fost adus in adevarata familie Emo...Nu condamn pe nimeni si nu oblig pe nimeni sa imi urmeze exemplu,insa un lucru stiu : Curentul EmO pentru mine este tot ce am...
.jpg)
